A apărut o eroare în acest obiect gadget

Pregatiri de vacanta Alexandrescu Daniela Photography & thoughtsAlexandrescu Daniela Photography & thoughts

Publicat de alexdana

Sacalul cel siret Alexandrescu Daniela Photography & thoughts

Publicat de alexdana

Sacalul cel siret Alexandrescu Daniela Photography & thoughts



Un tigru fioros a cazut odata intr-o capacana. Zadarnic racnea si
se zbatea cumplita fiara intre drugii de fier ai capcanei. Atat de bine
facuta era, incat tigrul nu izbuti sa indoaie nici un singur drug.


Dar intamplarea a facut ca un om sa treaca in vremea aceea prin apropiere. Dand ochii cu el, tigrul a prins a se vaicari spasit:


  • O, bunule parinte, indura-te de mine si sloboade-ma!
  • Da, cum de nu! A raspuns drumetul. Eu te slobozesc si tu ma sfasii pe loc.
  • Da’ de unde, stapane! Jur ca nu voi mai supara nicicand o
    faptura-nsufletita. De-acum si pana la sfarsitul zilelor mele voi fi o
    sluga supusa omului.
  • Daca-I asa – s-a bucurat drumetul – atunci te slobozesc.
Si graind astfel, a si tras zavorul care deschidea capcana si tigrul
s-a vazut slobod. Dar n-a apucat omul sa faca nici un pas ca tigrul l-a
si trantit turtindu-l sub greutatea lui, si a marait:


  • Prostule! Acu’ voi pranzi din carnea ta!
  • Cum se poate? s-a rugat bietul om. Te-am scapat de la moarte si vrei sa ma mananci? Oare asta se cheama dreptate?
  • Inceteaza cu palavragelile despre dreptate! A strigat tigrul. Nu-I nici un fel de dreptate pe pamant!
  • Ba da, este! Intreaba pe cine poftesti. Toti iti vor spuneca este.
  • Bine – s-a invoit tigrul. Ii vom intreba pe cei dintai trei pe
    care-I vom intalni si daca ei spun ca dreptatea dainuieste, te voi
    cruta. Dar daca-I voi auzi zicand ca nu-I dreptate pe pamant, te voi
    manca, fara doar si poate!
Mult au ratacit prin jungla omul si tigrul, cand, in cele din urma,
au dat peste un papagal posomorat, sezand pe o craca de bananier.


  • Asculta, papagalule! i-a strigat tigrul. Ia zi, e dreptate pe pamant?
A raspuns papagalul:


  • De o suta de ani traiesc pe lumea asta. In toata lunga mea viata
    n-am facut rau nimanui. Iar umflatul sarpe boa mi-a inghitit azi
    dimineata puisorii. Nu-I dreptate pe pamant!
  • Iaca, vezi? Si-a ranjit tigrul coltii. Nu-I dreptate!
  • Sa mergem mai departe – a spus omul. Sa intrebam palmierul de colo.
Au mers ei pana la palmier si tigrul a intrebat:


  • Ia zi, palmierule, e dreptate pe pamant?
A raspuns palmierul:


  • Ani si ani de zile s-au adapostit de arsita la umbra frunzelor mele
    oameni si fiare. Dar un mistret s-a ivit de dimineata si mi-a daramat
    radacinile. Si-acu, iaca, sunt sortit pieirii. Nu-I dreptate pe pamant!
  • Asa-I, nu-I dreptate pe pamant! A marait tigrul si, batandu-si coastele cu coada, s-a pregatit sa sara asupra drumetului.
  • Asteapta! s-a rugat omul. Mi-ai fagaduit ca vom intreba de trei ori, si am intrebat de doua ori, deocamdata.
  • Ei bine, fie, sa-l intrebam pe sacalul asta care ne alearga-n intampinare – se-nvoi tigrul.



Daca sacalul a ajuns in dreptul lor, i-a grait drumetul:


  • Asculta si judeca pricina dintre noi. Tigrul asta a cazut in
    capcana. I-am auzit gemetele, mi-a fost mila de el, am tras zavorul si
    l-am lasat slobod, iar acu’ vrea sa ma inghita. Spune, asta se cheama
    dreptate?
  • Stai, stai, n-am inteles mai nimic din tot ce-ai spus. Ia mai povesteste-mi o data intamplarea!
  • Tigrul asta a cazut intr-o capcana – a inceput drumetul. L-am auzit
    vaicarindu-se, mi s-a facut mila de el si l-am slobozit. Acu’ tigrul
    vrea sa ma manance. Ei, spune, asta se cheama cinste? Oare nu mai e
    dreptate pe lume?
  • De – a rostit ganditor sacalul – tare incurcata poveste! Nu-I de del
    usor s-o descurci. Spui, asadar, ca tigrul trecea pe langa capcana,
    ti-a auzit strigatele si-a tras zavorul…
  • Nu – i-a taiat omul vorba – tocmai pe dos. Tigrul se vaita in capcana si eu l-am slobozit.
  • A, pricep – a dat din cap sacalul. Capcana urla in tigru si tu ai slobozitcapacana…
  • Uf, ca greu mai pricepi! s-a suparat tigrul. Eu eram in capcana si omul asta a trecut pe langa capcana. Pricepi acu’?
  • Nu te mania, iubite stapane – a raspuns cam prosteste sacalul. Vai,
    tare-I greu sa te descurci in povestea asta…Daca as fi vazut eu, cu
    ochii mei, cum s-au petrecut toate, atunci ar fi fost altceva.
  • Sa ne intoarcem la capcana, acolo ai sa te lamuresti – a zis tigrul.
    Iar de nu, am sa te mananc si pe tine, cum am sa-l  mananc pe el!



Omul, tigrul si sacalul au pornit catre capcana. Acolo tigrul a spus:


  • Eu eram in capcana, pricepi, iar el a trecut pe langa capacana. A
    strigat, mi-a auzit strigatul, a tras de zavor si m-a slobozit. Pricepi?
  • Pricep, acu’ pricep! s-a bucurat sacalul. Eu eram in capcana, omul a
    auzit…capcana era in capcana, iar el…Iaca, iar vorbesc anapoda, vai de
    capul meu! Cred ca pana la urma tot n-am sa pricep povestea asta
    incurcata…
  • Ba ai s-o pricepi, si-apoi te voi inghiti! Asculta, dar! Uita-te la mine! Eu sunt tigrul! Ai priceput?
  • Priceput, stapane…
  • Iar el e omul. Ai priceput?
  • Priceput, stapane…
  • Iar asta-I capcana. Ai priceput?
  • Priceput, stapane…
  • Iata deci ca eu, tigrul, eram in curca asta, iar el, omul, trecea prin preajma. Ai priceput?
  • Nu te supara, stapane, dar n-am priceput…
  • Ei, prostule, neghiobule, ce nu poti pricepe? Raspunde!
  • Nu pricep cum de-ai putut cadea in capcana asta.
  • Ce nu pricepi, nenorocitule? Raspunde pe loc!
  • Mi se pare ca nici in ruptul capului nu poti incapea intr-o capcana
    atat de mica. Da,da, de buna seama, nicicand n-ai putea intra intr-o
    capcana ca asta.



Atunci tigrul isi pierdu bruma de rabdare.


  • Priveste, daca nu crezi! s-a rastit el si, cat ai clipi, a zburat in capcana. Ai priceput cum vine treaba?
  • Priceput! A strigat sacalul, incuind usa cu zavorul.
  • Iaca vezi!  i-a spus omul atunci tigrului. Ziceai ca nu-I dreptate
    pe lume. Dar mi se pare ca, daca tigru-I prins in capcana, se cheama ca
    tot mai e o dreptate pe pamant.

Alexandrescu Daniela Photography & thoughts - Slalom printre randuri

Publicat de alexdana